Susţinătorii plasării Atlantidei în Marea Neagră cred in continuare că adevăratele dovezi
sînt
îngropate în apropierea coastelor României, iar Insula Şerpilor e o
rămăşiţă a înfloritoarei civilizaţii de acum 10.000 de ani.Conform
ipotezei susţinute de tot mai mulţi adepţi, din străvechea Atlantidă a
rămas doar Insula Şerpilor. Certitudine este doar faptul că pe colţurile
de stîncă azi pustii se ridica pe vremuri un superb templu închinat
zeului Apollo.
Locuitorii
Insulei Şerpilor din antichitate era numiţi Blajini sau Preafericiţi şi
erau consideraţi urmaşii atlanţilor. Ipoteza existenţei unei Atlantide
pe teritoriul actualei
Mări Negre a fost îmbrăţişată şi de Robert Ballard, descoperitorul Titanicului.
Acesta susţine că, în urmă cu circa 7.000 de ani, fîşia de pămînt care
separă Mediterana de lacul Mării Negre a cedat sub presiunea apei,
distrugînd civilizaţia momentului respectiv. Un argument în sprijinul
localizării continentului dispărut în spaţiul românesc este şi acela că,
în faza de descompunere a imperiului, atlanţii practicau intens
sacrificiile umane, obicei sîngeros şi crud pe care-l aveau geto-dacii.
Din ce cauză s-a scufundat?
Astronomul polonez M.M. Kamienski a apreciat că aşa-numita Cometă a lui
Galilei s-a ciocnit cu Terra ( 9541 î.Hr.) şi a produs scufundarea
Atlantidei. Inginerul german Otto Muck susţine că în Oceanul Atlantic ar
fi căzut cu o viteză de 20 km/secundă un meteorit gigant cu diametrul
de 10 km.
Legenda potopului este arhicunoscută.
Această faimoasă catastrofă a lumii antice poate fi întîlnită la
majoritatea popoarelor, cu excepţia aborigenilor australieni, a
laponilor şi eschimoşilor...
Oamenii
de ştiinţă admit faptul că la baza mitului a stat un fenomen real,
verificabil istoric şi arheologic, uriaşele inundaţii fiind o consecinţă
a încălzirii climei după ultima glaciaţiune. Potopul menţionat şi în
Vechiul Testament şi apreciat de Vatican că a avut loc acum 13.100 de
ani, a lăsat din Atlantida numai "Insula celor 7 cetăţi". Multe legende
venite de dincolo de timp vorbesc despre pamânturi sfinte aflate pe
locul unde acum domină Marea Neagră. Unii cercetători afirmă că aici
este localizată străvechea
Atlantida, cu templele sale, în special Templul lui Apollo, zeul
soarelui, a cărui origine hiperboreană începe să capete un contur tot
mai precis. Din străvechea Atlantida, se zice, că a rămas doar Insula
Şerpilor.Insula Şerpilor a fost un teren mistic, un loc de trecere între
două lumi. Aici, pe colţurile de stâncă acum pustii, se ridica pe
vremuri un superb templu care a fost închinat solarului Apollo. Apele
mării îi protejau pe preoţii solari de vizitele curioşilor şi ale
profanilor. Marele Diodor amintea în scrierile sale Insula Şerpilor,
cunoscută ca Insula Leuky: "În faţa ţinutului celţilor, în parţile
Oceanului, este o insula numită Leuky, adică Albă. Latona, mama lui
Apollo, s-a născut aici şi din cauza asta Apollo este mai venerat aici
decât ceilalţi zei"
Această insulă era numită şi Helixea (Felicia) sau "nesos makaron",
Insula Preafericiţilor. Nu departe de acolo erau munţii Riphei
(Carpaţi). Preafericiţii sau Blajinii erau urmaşii atlanţilor, cunoscuţi
şi sub numele de rămăni. Despre ei textele vechi amintesc că locuiau pe
lângă apele cele mari în care se varsă toate apele, iar folclorul
românesc spune că în acele tarâmuri îşi are Dumnezeu cetatea de unde
guvernează toate ale lumii, bune şi rele.
Ipoteza existenţei unei Atlantide pe teritoriul actualei Mări Negre a
fost îmbraţişata şi de Robert D. Ballard, fost ofiţer al armatei
maritime a Statelor Unite şi oceanograf specializat ân arheologie
acvatică, printre altele fiind descoperitorul rămăşiţelor Titanicului
şi a navei de luptă Bismark. Acesta susţine că în urmă cu circa
7.000 de ani, fâşia de pămâînt care separa Mediterana de lacul Mării
Negre a cedat sub presiunea apei. Revărsarea acesteia a fost
catastrofală pentru civilizaţia momentului respectiv. Forţa apei a
distrus totul în calea ei, iar egalizarea celor două nivele s-a făcut
abia după 40 de zile. O serie de construcţii ciudate au fost depistate,
cu ajutorul sonarului, pe fundul mării. Să fie oare vorba despre
Atlantida?
Susţinătorii plasării Atlantidei în Marea Neagră cred mai departe că
adevăratele dovezi sunt îngropate în apropierea coastelor României, iar
Insula Şerpilor e o rămăşişă a înfloritoarei civilizaţii de acum 10.000
de ani.
Etnograful Adrian Bucurescu arată că Atlantida s-a scufundat în marea
denumită de egipteni Siriath, adică Marea Neagră. În cinstea lui
Orpheus, împăratul-zeu numit de atlanţi, şi urmaşii lor direcţi, tracii,
egiptenii au ridicat acum mai mult de 5.000 de ani, la Giseh,
enigmaticul Sfinx. În 1913, în "Dacia preistorică", Nicolae Denşuşianu
localiza Atlantida între Porţile de Fier şi Sfinxul din Bucegi.
"Atlantis" este tradus de unii lingvişti prin "Fericire", iar grecii
antici denumeau actuala Insula a Şerpilor din Marea Neagră, (Nesos)
Makaron, adică "A fericiţilor". Nu departe de ea, arheologii ruşi au
descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite, dupa unii,
atlanţilor. În apropiere, la Hamangia, au fost găsite uimitoarele
figurine din lut, intitulate generic "Gânditorul" şi datate 5000-3000
î.Hr., într-o perioadă când de gândire abstractă nu putea fi vorba.
Însaşi cetatea Histria conţine o ciudaţenie: pare a fi construită pe
role.
Este vorba despre un sistem de coloane orizontale peste care a fost construit zidul propriu-zis.
Pentru
cei care nu sunt specialişti, le spunem doar că astfel de construcţii
folosesc, la ora actuală, arhitecţii japonezi pentru a atenua şocul
cutremurelor. Este celebrul sistem de "clădiri pe role" care asigură
siguranţa înaintea cutremurelor de orice fel. De unde cunoşteau grecii
veniţi aici, pe ţărmul Mării Negre, această tehnică? Şi dacă o
cunoşteau, de ce cetaţile din patria lor (mult mai încercată din punct
de vedere seismic) şi din alte zone colonizate nu au fost construite
în acelaşi mod?
Dar
asta nu e tot. Printre o serie de descoperiri bizare se numara si
izvoarele cu apa termala din mlastina Mangaliei. Nu pentru ca izvoarele
ar fi fierbinti, ci pentru ca nimeni nu a reusit sa dea un
raspuns exact asupra originii lor. Initial geologii au zimbit si au spus
ca izvoarele fierbinti nu sunt unice in lume si ca se formeaza simplu,
prin parcurgerea unui platou calcaros, trecand prin niste concretiuni
carbonice mai ciudate. Mai exact, izvoarele existau sub vechea Mare
Sarmatica, cea care acoperea in urma cu milioane de ani teritoriul
Romaniei. Depunerile sedimentare le-au acoperit si le-au conservat
pentru mai tirziu, iar schimbarea reliefului marin intr-unul de campie,
ar fi adus la suprafata si vechiul fund al marii si o data cu el
izvoarele termale.
Ca fierbinteala este data de depunerile in adancime ale carbonatului de
calciu. “Numai ca explicatia asta nu tine”, afirma domnul Marius Toader,
profesor de geografie si pasionat geolog. “Pentru ca in nici un alt loc
identic, nu exista ape termale”, spune domnul Toader. Si atunci, cum au
aparut izvoarele din mlastina Mangaliei? Toate cele 20 – 30 de izvoare,
curg prin niste concretiuni sub forma de trunchi de con care prezinta
un orificiu central. Iar trunchiul de con este realizat artificial, ceea
ce inseamna ca avem de-a face cu un sistem de incalzire centrala vechi
de mii de ani.
Undeva,
pe cel mai inalt deal dintre Ceahlau si Urali, se gasea pana nu demult,
singura cetate acoperita din lume. Pornindu-se de la importanta
constructiei, s-a ajuns la concluzia ca, in vremuri indepartate, dealul
Catalina, apartinand judetului Iasi, indeplinea, pe langa un rol de
aparare in fata navalitorilor si unul initiatic, fiind un perimetru
sacerdotal important. Avand o vechime de peste 3000 de ani, cetatea era
protejata de un acoperis care se ridica la o inaltime de aproximativ 30
de metri. Dar, daca motivatia construirii zidurilor a fost una de ordin
strategic si militar, pentru existenta acoperisului nu s-a gasit,
deocamdata, nici o explicatie logica si acceptabila de marea majoritate a
specialistilor. Si totusi…
In
anii `70, inca mai exista un basorelief in care apareau aparatorii
cetatii care luptau cu niste inamici nevazuti din aer. Dar cine era sa
atace din aer acum 3000 de ani? Se spune ca triburile care locuiau in
zona au construit-o de teama zeilor care isi pedepseau din cand in cand
supusii, ori de cate ori acestia nu-si aduceau prinosul pe altarele lor.
Dar cine erau acei zei, acei luptatori care se puteau deplasa prin
aer?
Arheologii care s-au ocupat in urma cu 22 de ani de studierea
ramasitelor cetatii, au constatat ca, pe o raza de aproximativ 600 de
metri fata de locul constructiei pamantul nu era deloc fertil, iar la o
adancime de aproximativ 80 de centimetri exista o pelicula de pamant
carbonizat cu o grosime de circa 25 de centimetri. Concluzia a fost
stranie si inacceptabila pentru istoricii de atunci: urme de ardere pe o
adancime asemanatoare putea lasa doar o arma… atomica de putere medie.
Cu toate acestea, cetatea nu a fost mistuita de foc, ceea ce
demonstreaza ca aparatorii sai aveau arme cel putin la fel de redutabile
cu ale atacatorilor.
Charles Berlitz a publicat într-una din carţile sale, "Atlantis, al optulea continent",
o hartă modernă a planşeului Oceanului Atlantic. În zona Insulelor
Canare, el arată că exista şi azi, acoperit de ape, un masiv muntos
numit Dacia. De aici, presupunerea că atlanţii au plecat către zona
Carpato-Danubiană, iar tracii ar fi urmaşii atlanţilor. Poate au ajuns
în Insula Şerpilor (Alba) unde există acel templu al Zeului Soare
(atlanţii aveau o religie bazată pe cultul Soarelui), apoi unul închinat
lui Ahile sau chiar mormântul semizeului. Edificiul antic avea formă
pătrată, fiecare latură având 29,87 m şi se pare că avea nouă altare.
Funcţiona şi ca oracol şi se spune că aproape totul era din aur, marmură
albă şi mărgăritare. Legendele romane spuneau că templul alb nu a fost
construit de mâna oamenilor, ci era de origine divină. Motiv pentru
care întreaga insulă a fost numită Insula Sfântă. Atlanţii e posibil sa
fi ajuns şi prin parţile Braşovului, dacă ar fi să dăm crezare ipotezei
care susţine că enigmaticul Templu al Ursiţelor de la Sinca Veche a fost
întemeiat de aceeaşi civilizaţie care a ridicat şi Templul Alb din
Insula Şerpilor. Un lucru e sigur şi uimitor: tracii au avut cunoştinte
extraordinar de avansate pe care nu prea avea de unde sa le ia decât de
la nişte colonizatori, necunoscuţi deocamdată.
Puţini ştiu că însuşi Mihai Eminescu a vorbit în versurile sale de enigmatica Atlantidă din Marea Neagră.
Memento mori
de Mihai Eminescu
" Din fundul Mării Negre, din înalte-adânce hale
Dintre stânce arcuite, din gigantice portale
Oastea zeilor Daciei în lungi şiruri au ieşit
Zeii Daci ajung la marea, ce deschide-a ei portale,
Se reped pe trepte'nalte şi cobor în sure hale
Cu lumina, ei îngroapă a lor trai întunecos;
Dară ea, înfiorată de adânca ei durere,
În imagini de talazuri cânt-a Daciei cădere
Şi cu-albastrele ei braţe ţărmii mângâie duios."
Potopul a inceput in Romania
Biblia vorbeste despre un mare potop caruia nu i-a supravietuit decat Noe si familia sa.
Mergand pe firul Bibliei, constatam ca, dupa ce fiii lui Noe s-au despartit si a plecat care incotro.
Numai ca, desi in afara lor nu mai ramasese nici un om pe Pamant, fiii
lui Noe s-au intalnit, totusi, cu oameni. Dar nu de inadvertentele
Bibliei ne vom ocupa in acest material. Analizind scrierile vechi ale
fiecarui popor, constatam ca la fiecare gasim cate un potop din care
s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant, e faptul ca legendele
românesti vorbesc, la randul lor, despre diverse inundatii catastrofale,
dar cine sa ia seama la niste "povesti", cum le spun majoritatea
românilor.
Si totusi, atunci cand aceste "povesti" sunt demonstrate fizic, cu
vestigii fizice descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin inapoi
si apoi incearca sa demonstreze noua ipoteza, uitind ca tot ea refuza
sa accepte niste idei ce pareau a depasi realitatea construita cu
migala, de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile.
Sfirsitul Atlantidei si inceputul Potopului
Michael Robinson este profesor la Universitatea Ohio si este specializat in inundatiile catastrofale
care s-au abatut asupra Pamantului din cele mai vechi timpuri. A fost
unul dintre cei care au imbratisat ipoteza emisa de Robert Ballard, cand
acesta afirma ca Potopul Biblic a inceput in bazinul Marii Negre.
Numai ca, spre deosebire de Ballard, Michael Robinson a preferat pentru
cercetarile sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit
doar o epava de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic
românesc, in apropiere de insula Serpilor, si unde aparatura a
inregistrat niste constructii ciclopice stranii, piramide si catedrale
ce par de neinchipuit pentru zilele noastre. "In cercetarile mele m-am
bazat foarte mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile
isi au radacinile pe teritoriul patriei dumneavoastra si am avut acces
la toate descoperirile facute in România, din acest punct de vedere,
descoperiri de care românii nici macar nu au auzit". Robinson face mai
mult. El isi face cercetarile in lungul bazinelor riurilor românesti,
despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens care
strabatea continentul eurasiatic sau chiar ale unui lac
cu apa dulce care acoperea România in urma cu mai multe zeci de mii de
ani. Ipoteza sa este destul de indrazneata, dar nu singulara. Afirma ca
pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca
cetatile descoperite in munti nu sunt decat ramasite a ceea ce a mai
ramas din stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult,
suprapune aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punind
egalitatea intre cele doua evenimente."Ceea ce oamenii au numit Noe si
familia sa, au fost, in fapt, singurii atlanti care au supravietuit
cataclismului. Iar arca a fost construita din lemn de cedru la
dumneavoastra, in România, locul de unde a inceput si marea inundatie a
Pamantului".
Sfinxul, ce s-a dovedit a fi cheia, "farul" Kogaionului, o infatiseaza pe Marea Mama
"personificare a Pamantului, matrice si receptacul al vietii".
Principala functie a Sfinxului din Bucegi se identifica in structura
atributiva a Zeitei numita Tara, din traditiile Indiei si Tibetului . In
limba sanscrita Tara (Târa) inseamna Stea, iar Tara (Târâ) inseamna
Salvatoare. Conform textelor budiste Tara este Stea calauzitoare; ea
este cea care arata drumul si conduce pana la pragul realizarii supreme.
"Daci montibus inhaerent', adica "Dacii (care) stau aninati de munti",
scrie istoricul roman Lucius Annaeus Florus. Nenumarate cetati
geto-dacice s-au descoperit indeosebi pe munti si pe dealuri, mai rar in
campii. Stramosii nostri erau asadar "neam de piatra", dupa cum le
spuneau primii nostri istorici, mai romantici decat cei de mai incoace.
Muntii Carpati sunt plini de vestigii preistorice, pe care unii visatori
le numesc "atlante", altii "pelasgice". In acest sens, Bucegii aprind
imaginatia prin toponimie, dar mai ales prin multimea de megaliti, fie
ca au fost sculptati de mesteri din stravechime, fie ca i-ar fi cioplit
vantul, zapada si ploaia. Cele mai spectaculoase astfel de monumente
sunt, desigur, Sfinxul Romanesc si Babele.
Pământul uitat de timp
Tuathanii sau hiperboreii nu au dispărut aşa cum lasă să se înţeleagă legenda Atlantidei.
Ei există si au existat întotdeauna. " În sfârşit cât despre
superioritatea tradiţiei dacice până în Evul mediu, în epoca întemeierii
principatelor române, aceasta nu are nimic neverosimil; în privinţa
epocilor mai moderne, poate să nu fie vorba decât de o transmie mai
putin consistentă; evident este destul de dificil să găseşti ceva care
să permită să fii absolut afirmativ în această problemă, ca şi atunci
când este vorba să ştii până în ce moment tradiţia druidică, pe de altă
parte, a rămas cu adevărat vie"... Acesta (Regele Lumii-n.n) joacă un
rol important în istoria Ioanei d'Arc, şi unii o consideră ca titlu al
şefului unui anumit centru spiritual care, în acea epocă, ar fi existat
încă undeva în Europa, fără să poată fi localizat însă într-un mod
precis. Mă întreb dacă nu se poate face o apropiere cu numele acela de
Căliman, Caraiman al cărui sens este în orice caz foarte apropiat" spune
R. Guenon în corespondenţa sa cu V Lovinescu.
Însuşi
Lovinescu ne spune următoarele: " (Dacia) a fost centrul suprem al unei
tradiţii mult mai puternice şi mai pure decât tradiţia celtică.
Ocupaţia romană a durat numai de la 110 la 275 d.Ch, în total 165 de
ani. Şi mai puţin de o treime din Dacia a fost ocupată; Transilvania şi
Oltenia actuală. În tot restul ţării dacismul a subzistat fără să fie
tulburat". Centrele spirituale ale dacilor se găseau în masivele
centrale ale munţilor cei mai sălbatici şi mai de nepătruns din Europa.
După părăsirea de către romani , avalanşa invaziilor barbare, care a
durat mai mult de 1000 de ani, s-a preciptat peste Dacia făcând astfel
imposibilă nu numai viaţa citadină ci chiar viaţa agricolă. O imensă
pădure a acoperit Dacia şi viaţa pastorală s-a generalizat din nou mai
ales în munţii centrali inaccesibili" În jur, barbarii goţi, ostrogoţi,
vandali,gepizi,slavi,cumani,pecenegi, unguri, mongoli au făcut vid. Să
lasăm pe istorici să se lamenteze si să constatăm că că acest fapt a
ocrotit tot ceea ce trebuia să rămână neviolat". Tradiţia dacică a
continuat să subziste netulburată, în afara istoriei care se făcea în
jurul ei. Astfel , când în sec XIII-XIV când au fost întemeiate
principatele Moldovei, Valahiei şi Transilvaniei, a căror reunire avea
să formeze România modernă, Dacia era neatinsă de istorie, ea se găsea
în sensul cel mai riguros şi literal al cuvântului ,în aceeaşi stare ca
pe vremea în care domnea peste ea Ler Împărat"! "Apa trece , pietrele
rămân" spune tradiţia românescă şi acei ţărani de prin crângurile şi
cătunele munţilor,puţini şi bătrâni care mai stiu legendele şi
tradiţiile legate de Centrul Lumii, de Regele Lumii şi de Marea Maică
Dochia se încăpăţânează cu îndârjire să păstreze intactă Întelepciunea
Sf Graal şi inviolabilitatea misteriosului Avalon, locul unde se ascunde
aceasta.
Orastie. Resturi de cetati dacice. Ani de zile istoricii si arheologii au facut sapaturi pentru a dezlega
misterul mortarului dacic. Si in timp ce incercau sa dea niste
raspunsuri au aparut alte intrebari. E vorba despre terasele pe care au
fost construite cetatile si care nu retin deloc apa de ploaie. Ca si cum
interiorul muntelui ar fi gol. S-a mers mai departe si s-a analizat
solul terasei. Stupoare, compozitia sa este identica cu cea a otelului
inoxidabil. Dar cum s-a putut obtine o astfel de puritate in urma cu mii
de ani si de catre cine?
Pentru
ca dacii nu aveau nici macar sabiile din otel. Poate ca si aceste
cetati sa fi apartinut altei civilizatii? Aceleiasi civilizatii care a
construit bai speciale pentru stapinii cetatilor de pe virf de munte.
Baile erau alimentate concomitent de izvoare reci, care veneau din
interiorul muntelui, dar si de izvoare termale, pe alocuri sulfuroase.
Iar in mijlocul imenselor bazine exista un mic stilp facut din cristale.
Se spunea ca daca regii faceau baie in anumite zile in acele bazine,
erau feriti de boli si nu-i invingea nici un adversar.
Dar
baile erau aproape necunoscute oamenilor de la munte, luptatorilor care
aveau cusme si postavuri din lina si mai putin din canepa. Atunci cine a
realizat ciudatele constructii? Este o intrebare care va ramane multa
vreme fara raspuns.
Bucegii sunt
un alt loc unde s-a spus ca ar fi trait atlantii, ca acolo, sus, la
Babele, ar fi ultimul loc ramas dupa scufundarea Atlantidei. Greu de
spus ce e realitate si ce e legenda, dar toti voievozii acestui popor
isi pregateau soldatii sus, pe platourile Bucegilor si ascundeau
tezaurul tarii in pesterile care strabat muntii in toate partile.
Mai
mult, in ultimii ani, radiestezistii si alte persoane cu diverse
capacitati paranormale, sustin ca au descoperit cimpuri si linii de
forta de o putere fantastica. Unii dintre ei spun ca au contactat
entitati superioare care s-au prezentat ca fiind spirite ale atlantilor
de demult, iar altii sustin ca, de fiecare data cand sunt in zona, simt
prezenta unor entitati energetice.
Nici un secret nu se
poate ascunde pînã la nesfîrsit! Timpul va crea anumite canale de
scurgere neprevãzute pentru informatiile ascunse, deoarece fiind de
interes general apartin tuturora neputînd fi însusite pe nedrept de
anumite persoane sau grupuri de interese, nici pe baza unor intentii ca
bine cotate la prima vedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu