Sunt sigur ca toti la un moment dat ne punem aceasta intrebare. Venim
intr-o lume in care nu cunoastem nimic. Nu cunoastem obiectivul nostru
pe pamant, nici cine suntem si nici unde ne indreptam.
Parintii ne arunca in cap diferite informatii despre “realitate” pe care
si ei le cunosc la randul lor de la parinti. Suntem ca niste robotei
care repeta aceleasi informatii la nesfarsit. Unde mai e creativitatea?
unde mai e libertatea?
Iar aici nu vorbesc numai despre Dumnezeu… Doar trebuie sa ne uitam la
scoli. Profesorii repeta informatiile pe care la randul lor le-au
repetat intr-un examen pentru deveni repetitori profesionisti de
informatii. Si, apropo! Sa-mi spuneti va rog: invatam la scoala ceva
despre IUBIRE?
Poate ca ar trebui sa ne intrebam ce este Dumnezeu si nu cine este el.
Pentru mine Dumnezeu nu este o persoana cu puteri care sta in cer… asta e
clar.
Sa stiti ca am crezut in Dumnezeul din religie, am fost ateu si iar am
crezut in Dumnezeu. Acum nici nu mai stiu unde sa ma situez. Probabil ma
pot numi ateu din punct de vedere religios…
Daca ne intrebam cine este creatorul lui Dumnezeu… o sa ne tot punem
intrebari pana la nesfarsit. Unii spun ca Dumnezeu este propriul sau
creator. Poate chiar este, si poate chiar experimenteaza din diferite
perspective in acelasi timp. imi imaginez ca opinia si concluzia mea ma
conduc aproape de panteism: conceptie filozofica monista care identifica
divinitatea cu intreaga natura.
Mi-am dat seama ca nu-mi place sa mai folosesc cuvantul Dumnezeu… are in
spate atat de multa incarcatura incat prefer sa utilizez Univers sau
Constiinta… pur si simplu: o singura energie din care toti facem parte
si pe care toti o formam.
Am
cunoscut persoane care au fost aproape de moarte si care mi-au relatat
ca in acel moment au simtit ca au facut parte dintr-o energie imensa.
Exact acelasi lucru l-am vazut si intr-un filmulet in care un doctor
spunea acelasi lucru (o sa caut filmuletul). O parte din creier practic
nu-i mai functiona, vedea in jurul sau o multime de pixeli… realitatea
nu mai era codificata si reprezentata cum o percepem noi. La un moment
dat a simtit aceasi energie imensa si nu-si imagina cum ar mai putea sa
se intoarca intr-un corp atat de minuscul.
Am gasit un comentariu pe facebook facut de “Iesirea din Matrix” extrem de interesant care se potriveste de minune cu tema tratata si cu propria mea opinie:
Unii Maestrii spun ca pe masura ce se dizolva structurile egoului,
identificarea noastra cu aspecte limitate dispare. Limitarea apartine
complexului corp-minte. Mai intai dispare identificarea cu corpul fizic,
apoi dispare identificare cu corpurile mai subtile, astral, mental ,
cauzal s.a.m.d. Pe masura ce dispar aceste identificari, constiinta se
extinde, cuprinzand spatii si dimensiuni tot mai mari. Corpul nostru
ultim este universal, dar si acela este o limitare. Si dupa cum spunea
Nassim, noi toti suntem centrul universului nostru. Suntem Dumnezeul
propriei noastre realitati. Multi spun ca suntem picaturi intr-un ocean.
in realitate nu exista picaturi, ci doar ocean. Nu exista separare
decat in mintea limitata a omului. Identificarea cu picatura este sursa
egoului. Pentru a experimenta insa aceasta intelegere, mai avem ceva
paini de mancat si ne putem pacali. Degeaba credem aceste lucruri daca
nu le traim launtric. Cand ai gandit notiunea de EU separat de altceva,
in comparatie cu altceva, te-ai separat si practic nu esti total. Noi
toti suntem Dumnezeu, in realitatea noastra ultima, nu numai scantei sau
picaturi. Scanteia si constientizarea plenara a acesteia este o parte
din procesul reintregirii si reintoarcerii la sursa. Urmeaza apoi
transcenderea celorlaltor limitari.
(Mi-am permis sa modific putin textul.)
Biserica s-a indepartat de ceva timp de spiritualitate. Face parte
dintr-o firma care urmareste un profit si mai putin ca oamenii sa se
cunoasca si sa creasca spiritual. Frica este elementul care mai permite
inca viata acestei firme numita Casa Domnului. Nu cred in biserica, nu
cred in religie… cred insa in Dumnezeul pe care comentariile de mai sus
deja l-au descris. Nu am nevoie de religie sau biserica perntru a fi un
om bun, pentru a ajuta oamenii, pentru a darui iubire si pentru a fi OM
inainte de orice alta eticheta din societate.
Pentru mine Dumnezeu este constiinta, este energia care permite
EXISTENTA. Noi toti suntem Dumnezeu in propria noastra realitate.
Eu nu detin adevarul absolut, sunt doar un om simplu care incearca sa
descifreze jocul in care este participant. Am ajuns la concluzia ca..
pentru a afla si a nu te bloca intr-un anumit stadiu trebuie sa citesti
si sa descoperi cat mai multe informatii. Cand citesti mult, piesele din
acest puzzel ajung la un moment dat sa se aranjeze singure. Nu trebuie
insa sa crezi in nimic 100%. Informatiile trebuie analizate, dezbatute
si puse la indoiala, iar eu asta incerc sa fac aici.
Nu trebuie sa fiti de acord cu parerea mea sau sa credeti orbeste in
vreo informatie oferita de mine sau de altcineva. Va invit sa-mi spuneti
ce reprezinta pentru voi Dumnezeu. Ar fi minunat daca ati putea aduce
idei noi sau informatii care ar completa lucrurile deja adaugate in
acest articol.
Informati-va si ajungeti la propia concluzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu