Cuiul dacic care nu rugineste niciodata

Andrei Vartic, un arheolog din Republica Moldova, pe când cerceta Movilele Ciclopice de la Sona, a avut norocul să facă o descoperire incredibilă. Savantul a găsit îngropate în țarână aproximativ 40 kg de cuie dacice. Cuiele au mers la Institutul de Arheologie din Cluj, unde sunt păstrate şi în prezent. Pentru recunoștința sa, arheologii romani i-au dăruit un cui cu tema să-l cerceteze.

Ajuns în Republica Moldova, arheologul a realizat că acel cui, de peste 2000 de ani  nu era ruginit. Straniu pentru un element din fier, vechi de peste două milenii. Cercetătorul a dus cuiul spre cercetare la Institutul de Metalurgie de la Bălţi, unde raportul indica faptul că materialul din care era alcătuit cuiul dacic era alfa-fier pur de 99,97%. Asta înseamnă că nicio impuritate nu pătrunsese în misteriosul cui. Minunea antică nu putea să fie realizată decât într-un laborator performant pentru ca nicio impuritate să nu pătrundă în compoziția obiectului.

Până la ora actuală sunt cunoscute în lume numai două exemple de astfel de fier antic: stâlpul de fier de la Delhi şi un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat şi în laboratoarele de la NASA cât şi la Universitatea Harvard.

Specialiștii susțin că procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decât obținerea lui, dată fiind posibilitatea introducerii în el a unor impurități. Discul din Mongolia putea fi modelat doar în cosmos, susțin specialiștii de la NASA, iar cercetătorii de la Chişinău aveau aceeași părere despre Cuiul Dacic.

Misterul cuiul dacic nu se oprește aici pentru că cercetări ulterioare au mai demonstrat faptul că peste alfa-fier au fost suflate trei straturi protectoare după cum urmează: primul strat a ost un compus de magnetită “Fe3O4″, al doilea din oxid de fier “FeO”, iar cel de-al treilea strat protector este din alumo-silicati.

Misterul cuiului dacic continua pentru ca profesor Daria Grabco studiind la microscop microstructura deosebită a fierului dacic şi a mai observat că acest fier are două straturi de “domene“, unul central şi unul de suprafață. Domenele sunt orientate perpendicular unul pe altul ăsta însemnând că, mai întâi s-a solidificat (în câmpul magnetic al Pământului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat în stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat şi el, dar în altă poziție faţă de câmpul magnetic al Pământului!

De aici putem să tragem concluzia că acest cui dacic a fost produs într-un laborator care ignoră gravitația Pământului, fie de civilizația dacică sau pur şi simplu de o altă civilizație avansată din punct de vedere tehnologic. Este de-a dreptul impresionantă tehnologia care a fost imprimată în construcţia unui obiect atât de simplu precum acest cui dacic. Misterul acestui obiect va continua să planeze peste ani, până în clipa în care știința viitorul ne va dezvălui mai multe despre civilizația strămoșilor noștri.